The accompanying article (in Romanian):

Iacă cei trei voinici din Batalionul al 2-lea de vânători, dintre cei care s-au distins în luptele de la Plevna.

Cel din mijloc este soldatul Grigore Ion, din districtul Prahova, care a luat stindardul, împuscându-l pe Turcul care fugea cu dânsul; cel din stânga este sergentul, iar cel din dreapta este caporalul care au sărit în ajutorul soldatului Grigore Ion.

În ziua de 3 Aug. batalionul al 2-lea de vânători a fost cel dintâi, care s-a apropiat de întăririle turceşti, înaitând ca tiraliori.

Îndată după vânători urmau şi celelalte trupe de linie şi dorobanţii cu scări şi alte unelte pentru a se putea urca pe redutele îndesate cu hordele sălbatice ale lui Osman Paşa, care trăgeau mereu cu puşti şi tunuri contra bravilor noştri soldaţi.

După cea mai crâncenă rezistenţă, trupele turceşti a trebuit să se retragă, lăsând posiţia lor întărită în mâinile Românilor.

Pe când Turcii se retrăgeau, s-a întâmplat incidentul luărei stindardului.

Iacă cum narează însuşi curagiosul nostrul vânător, Grigore Ion, luarea acelui glorios trofeu:

“Eram înainte. Glonţele ploau ca piatra. Turcii erau la trei sute de paşi, se gătiau de retragere. Eram ‘naintea celor alţi, voiam să ucid un Turc cu baioneta. De o dată, văd un alt turc spătos ‘naintea mea, fugind cu un steag. Îl ochesc, el cade; mă arunc pe el, când voia să descarce revolverul; îi înfig baioneta în pept şi trag steagul. Turcul muria, dar îl ţinea strâns. Mă silesc să ‘i’l smulg. Atunci doi turci se aruncară asupră’mi. Mă pun în apărare; din fericire, sergentul şi caporalul meu îmi vin în ajutor. Culc la pământ un Turc, ei culcă la pământ pe celălalt, şi eu am smuls steagul.”